Un oraș mai neamț ca Piatra, un oraș mai tare, Teoretic dar și practic, n-ai cum; Nimenea nu are. Aici soarele răsare, se-nvârte-n jurul turnului cu ceas – – Dar nu oricum și nu oricare – Turnul lui Ștefan cel Mare.
Pășești pe dale din trecut, când mergi la pas, Prin piața mare, – nu oricum și nu oricare – Sunt dale vechi și urme sunt De curți domnești, voievodale.
Iar mai afund și mai demult Aluneci în spirale – Dar nu oricum, și nu oricare – Sunt tainele ce le-au avut Civilizații ancestrale.
Te lași purtat de timpuri vechi, De clopote, lăute, dar și mai mult și mult mai mult, de sunetele mute, prinse-n piatră și-n suflete perechi – Povești medievale.
Întors acum, aici, să vezi mai mult, Pleci pe cărări de munte. Dar nu oricum și nu oricare, Sunt munți bătuți la pas de Hogaș, Sadoveanu, Mari minți povestitoare. Poieni, locașuri din povești, sălbatice odoare, Ți se deschid să le privești, Cu Piatra la picioare.
Oraș cochet, ascuns în munți, Un Piatra Neamț nu e oricum, Și nu-i un oarecare.
Autor: Alexandra Albu
Foto credits: Gabriel Gavrilescu