Mănăstirea de la Runc

Manastirea Runc cu hramul Sf. Arh. Mihail şi Gavril, Sf. Împ. Constantin şi Elena este cea mai importanta manastire din orasul Buhusi. Manastirea a fost ctitorita conform legendei de catre oievoduluui Ștefan cel Mare și Sfant, care ar fi construit-o în urma luptei de la Gura Orbicului din anul 1457, mănăstirea Runc apare consemnată documentar la data de 1 aprilie 1695 cu ocazia unei danii făcute de medelnicerul Ionașcu Isăcescu cu soția sa Alexandra, considerați a fi de fapt ctitorii acestui sfânt lăcaș. Până în anul 1888 mănăstirea Runc a funcționat cu sobor de calugări, iar din acest an a fost desființată și afiliată ca biserică de mir la parohia Lipoveni (azi Bârjoveni II), comuna Români, județul Neamț, până în anul 1941, când, prin osteneala ieroschimonahului Casian Cojoc (cu metania din Mănăstirea Sihăstria), se aprobă reînființarea mănăstirii. Între 1953 – 1960 conducător al Mănăstirii este protos. Sofronie Ungureanu care s-a remarcat prin grija pentru întărirea vieții duhovnicești, prin reintroducerea unor rânduieli specifice vieții de obște.