Curtea Domnească

Curtea Domnească din Bacău a fost reședința lui Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare.Reședință a lui Alexandru, fiu al lui Ștefan cel Mare, în perioada 1481-1496, curtea domnească de la Bacău a reprezentat în această perioadă centrul administrativ, de control și de organizare al Țării de Jos. Caracterul itinerant al domnilor a determinat în Moldova, la fel ca în Țara Românescă, apariția unor curți domnești temporare. Aici poposea domnul în anumite împrejurări politice sau pentru a participa la judecăți. Unele dintre aceste curți au servit și drept loc de rezidență fiului desemnat a urma la tron. Acesta este de altfel și cazul curții domnești de la Bacău, reședința fiului mai mare al lui Ștefan cel Mare, unde un fiu al acestuia era coregent, calitatea ce reiese din inscripția de pe Tetraevanghelul scris din prunca lui Alexandru de Teodor Mărășescul, la 1491, pentru biserica Precista.