Dragomirna – fortăreața mănăstire

Un drum îngust, care parcă nu se mai termină, umbrit de o pădure deasă, uniformă, misterioasă, duce călătorul către Dragomirna. Izolată și ferită, această mănăstire unică așteaptă parcă la marginea timpului. Un alt drum, de data aceasta pavat, face trecerea finală, la pas, dintre această lume și fortificația medievală care se impune privirii dar nu poate fi cuprinsă de-odată, într-atât e de vastă.   La pas către intrarea în ceea ce pare a fi o cetate, ai timp să studiezi zidurile masive și impunătoare ce stau strajă, între turnuri masive de pază. Treci podul de lemn de deasupra șanțului de apărare, pătrunzi pe sub bolta turnului-clopotniță și vei rămâne uimit de bijuteria albă a mănăstirii ce se înalță înaintea ta – miezul apărat de zidurile acestea de nepătruns.   Fără să vrei, privirea își va fi furată de înălțimi – nu întâmplător, pentru că tocmai din înălțimi este plăsmuită această arătare. Dăruită cu pereți bogat decorați cu o dantelărie nesfârșită din piatră albă, și cu proporții neobișnuite, mănăstirea Dragomirna este cu adevărat o înălțare.   Parcă nu ar avea nimic „mănăstiresc”, în sensul modestiei și al austerității cu care ne-am obișnuit la aceste locașe. Toate excesele decorative nepermise la alte așezăminte de acest fel din peisajul moldovenesc, parcă s-au adunat aici, la adăpost. Mai mult decât atât, biserica principală este zidită după proporțiile unei rugăciuni: mai degrabă înaltă decât altcumva. Dimensiunile bisericii sunt: lungimea de 35 metri, lăţimea aproximativ 9,5 metri iar înălţimea… de aproximativ 42 de metri. Tocmai de aceea nici privirea nu o poate cuprinde dintr-o dată și va rămâne pironită în înalt cu mirare.           Website Mănăstirea Dragomirna  $ s